A fost odata..

Inima in piept bubuie ca un clopot divin.
Uriasa orhidee imi pari,
Buzele subtiri iti musti si tresari.
Ispita pune sta panire pe mine ,te previn!
Respiratia ta calda imi incalzeste pieptul gol,
Eram nebun din asternut sa ma scol,
Astept pe crestet sa ma atingi cu mana ta usoara.

Tare as vrea ca totul sa fie ca odinioara,
Copilareste sa-ti spun ”Te iubesc!” si tu sa-mi arunci o soapta usoara.

As fi vrut.....

Vreau sa vorbesc, dar gura-mi tace,
Ochi privesc, mana cortina ar trage.
As vrea sa zbor peste Marea cea mare
Marmura cea alba sa o preschimb in sare,
Sub soarele amiezii pe frunte am broboane,
INIMA din piept galopand imi tresare.

Privirea febrila pe perete se scurge,
Glasul tau rece cu DORINTA se-ntrece.
In irisul tau diamante lucesc si
Privirile noastre amare se pandesc,
Picioarele moi spre tine ma poarta
Armura veche brusc cade inerta.

Cu bratul - liana - de talie te prind usor,
Cu degetul - sarpe - sanul ti-l ating razbunator,
Buza flamanda te cauta de zor.
Boabe in aceeasi pastaie am fost
Voce din vocea mea ma cheama fara rost
Din SOMNUL dulce ma trezesc ca un prost.

Dorinta a fost si dorinta va fi
A trecut vremea cand eram copii.

18.04.2009 / 11:14

Dimineata de primavara. Aer rece si cer mohorat, stopit cu plumb. In hol bunica, stand pe un scaun, nemiscata, cu picioare goale si indoita de spate, cu o cana de apa in mana. Sageteaza cu privirile fereastra pe care se vedea o pasare asezata pe unul dintre stalpii vitei de vie. Ochii albastrii coboara si spre mine, dupa care se ridica greu, cu un scancet. ”Vine furtuna”, spune si se duce sa se intinda pe patul inalt, cu saltea tare si asternut inflorat.

27.04.2009 / 16:19

Era una dintre primele zile cu adevarat calduraose din acel an, cu un soare generos ce facea umbre ascutite la incheiturile cladirilor. Am iesit in Cismigiu, iar imprejurul meu roiau batranii veniti si ei sa-si incalzeasca oasele inghetate de frig si de ani, plimbandu-si de colo-colo sacosele goale și incaltarile grele. Cateva flori mijisera pe deasupra capetelor lor, asfatul de sub picioare se zvanta, iar zarva vesela facuta de grupurile asezate pe bancile verzi, de abia vopsite, imi gadilau timpanul. Atunci a aparut el, batranul, ce parea un mafiot stilat din alte vremuri. S-a asezat picior peste picior, pe una dintre putinele banci libere din fata mea, tacticos, cu miscari agile, dar egale. A scos din buzunarul de la piept al sacoului un pachet de tigari, a tras cu varfurile degetelor una, pe care a asezat-o intre buzele vinete si a aprins-o, facandu-si paravan cu mana stanga. A inhalat otrava si la cateva secunde a eliberat valatuci albi de fum, care s-au dizolvat repede in aer. Cu fiecare expiratie parea sa ne arate ca el se face din ce in ce mai mare, in timp ce noi devenim tot mai mici. A terminat-o si s-a indepartat plictisit, plutind de-a lungul aleilor gri. A fost singura data am vrut sa fumez.

Amintiri vizuale in alb si negru

"Suntem suma intalnirilor noastre, dar si rezultatul unui proces de invatare continuu", spune Radu Beligan.

Eu spun ca sunt suma intalnirilor si al imaginilor care mi-au ramas intiparite pe foile albe ale mintii. Dintre sutelor de mii de oameni cu care am luat contact, doar asupra catorva zeci de mii mi-am aruncat privirea, doar cu cateva mii am schimbat un cuvant si doar pe cateva sute le-am fotografiat pentru a-mi ramane proaspete in memorie. Cum se spune ca visele si amintirile nu au culoare voi posta doar fotografii alb-negru, pentru a va arata o farama din experienta mea de pana acum.

Nu am invatat foarte multe lucruri teoretice de la aceste persoane, dar fiecare in parte m-au influentat asa cum pietrele de pe albia unui rau fac apa sa le ocoleasca si sa nu urmeze linia dreapta. Unii oameni au fost niste pietre mai mari, altii au fost un nisip fin, in timp ce o cativa au fost niste pereti de munte.